Atenție, nu confundați concediul de maternitate cu cel de creștere copil. Există diferențe majore!

Este important de aflat, în timp util, atât de către angajatori cât și de către angajate faptul că există diferențe majore între concediul de maternitate și cel de creștere copil. Am pregătit un articol detaliat care cuprinde condițiile de acordare, obligațiile angajatorului, cât și documentele necesare pentru a beneficia de concediile aduse în discuție.

Potrivit OUG 158/2005, concediul de maternitate are o durată maximă de 126 de zile calendaristice și este format din:

Distribuția concediului maternal înainte și după naștere poate fi oricare alta față de cea specificată mai sus, singura restricție fiind faptul că primele 42 de zile din concediul postnatal sunt obligatorii.

Concediul de maternitate are caracterul unui concediu medical care se acordă femeii însărcinate sau lăuzei de către medicul de specialitate obstetrică-ginecologie sau de medicul de familie. Condiția de acordare a concediului medical de maternitate este ca angajata să aibă cel puțin o lună de stagiu de cotizare sau stagiu asimilat în ultimele 12 luni anterioare lunii de acordare a concediului. Beneficiază de concediu și indemnizație de maternitate și femeile care au încetat plata contribuției de asigurări sociale, dar care nasc în termen de 9 luni de la data pierderii calității de asigurat.

În anul 2018, cuantumul lunar al indemnizației de maternitate este de 85% din media veniturilor brute lunare din ultimele 6 luni, pe baza cărora s-a stabilit contribuția individuală de asigurări sociale sau perioade asimilate din cele 12 luni din care s-a constituit stagiul de cotizare.

Conform Codului fiscal, indemnizația de maternitate nu se impozitează, din ea reținându-se doar CAS-ul și este suportată integral din bugetul asigurărilor sociale de stat.

IMPORTANT – condiții de acordare a concediului de risc maternal

În cazul în care o salariată gravidă, lăuză sau care alăptează desfașoară la locul de muncă o activitate care prezintă riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa ori cu repercusiuni asupra sarcinii și alăptării, angajatorul este obligat să ii modifice în mod corespunzător condițiile și/sau orarul de muncă ori, dacă nu este posibil, să o repartizeze la alt loc de muncă fără riscuri pentru sanatatea sau securitatea sa, conform recomandării medicului de medicina muncii sau a medicului de familie, cu menținerea veniturilor salariale.

Această prevedere trebuie corelată și cu dispoziția mai generală cuprinsă în art. 48 din Codul Muncii, potrivit căreia angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului, între altele ca masură de protecție a salariatului.

Nerespectarea acestei obligații constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei!

În cazul în care angajatorul, din motive justificate în mod obiectiv, nu poate să îndeplinească această obligație, salariata gravidă, lăuză sau care alaptează are dreptul la concediu de risc maternal. Concediul de risc maternal se acordă și în cazul în care, angajatorul, din motive obiective, nu poate transfera la un loc de muncă de zi o salariată gravidă, lăuză sau care alaptează, a cărei sănătate este afectată de munca de noapte.

Pe durata concediului de risc maternal, salariata beneficiază de indemnizație de risc maternal, care se suportă din bugetul asigurarilor sociale de stat. Deci angajatorul nu va suporta din fonduri proprii aceasta indemnizație. Dar calculul și plata indemnizației de risc maternal se fac lunar de către angajator, cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna în care se acordă concediul de risc maternal.

Rolul lui nu este acela de a-i permite salariatei gravide sau mamei să beneficieze de timp liber. Acest concediu reprezintă o modalitate de protecție menită să evite continuarea lucrului în condiții improprii stării de graviditate sau lăuzie.

* de a înștiința, în termen de 10 zile lucrătoare de la data la care a fost anunțat în scris de către o salariată că este gravidă, lăuza sau alăptează, medicul de medicină a muncii, precum și inspectoratul teritorial de muncă pe a cărui rază își desfășoară activitatea;

* de a acorda salariatei gravide 16 ore libere lunar, cu menținerea drepturilor salariale, pentru efectuarea controalelor medicale, dacă acestea nu pot fi efectuate în afara orelor de lucru (Conform OUG 96/2003);

* de a pastra confidențialitatea asupra stării de graviditate a salariatei și de a nu anunța alți angajați decât cu acordul scris al acesteia și doar în interesul bunei desfășurări a procesului de muncă, când starea de graviditate nu este vizibilă;

* de a nu permite salariatelor să revină la locul de muncă în cele 42 de zile de concediu postanatal obligatoriu;

* de a acorda salariatelor care alaptează, în cursul programului de lucru, două pauze pentru alaptare de câte o oră fiecare. În aceste pauze se include și timpul necesar deplasării dus-întors de la locul în care se gasește copilul etc.

Legea dă dreptul atât mamei cât și tatălui să obțină concediul și banii aferenți pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani (trei ani, pentru copilul cu handicap). Pentru asta, trebuie să fi realizat timp de cel putin 12 luni venituri impozabile în ultimii doi ani anteriori datei nașterii copilului, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010.

Dacă ambele persoane din familie au dreptul la CCC, regula este ca cel puțin o lună din perioada totală a CCC este alocată uneia dintre persoanele care nu a solicitat acest drept. Astfel, dacă mama intră în concediul de creștere, tatăl trebuie să stea și el în concediu, în locul mamei, cel puțin o lună.

Banii și concediul de creștere a copilului se cuvin pentru fiecare dintre nașteri, dacă părinții au mai mult de un copil.

Pentru a beneficia în mod legal de concediul și indemnizația de creștere a copilului, părintele interesat trebuie să depună o cerere, conform OUG nr. 111/2010, însoțită de următoarele documente (nu sunt necesare copii legalizate):

Acestea se depun, potrivit ordonanței, la Primaria comunei, orasului, municipiului, respectiv sectoarelor municipiului București pe raza căreia solicitantul își are domiciliul sau reședința.

Regula este ca persoana care primește indemnizația pentru concediu creștere copil să nu mai realizeze și alte venituri în perioada respectivă.

Altfel, se va suspenda dreptul la bani (suspendare care va interveni în ziua imediat următoare).

Totuși, OUG nr. 111/2010 a prevăzut și câteva excepții de la această regulă:

În acest caz din urmă, părintele are voie să obțină venituri impozabile, fără să-i fie suspendată plata indemnizației, dacă acestea nu depășesc într-un an calendaristic 3.750 de lei (1.250 lei x 3).

Cuantumul minim al indemnizației nu poate fi mai mic decât suma rezultată prin aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referință (1.250 lei), denumit în continuare ISR și nici mai mare de 8.500 lei.

Cuantumul indemnizaţiei lunare este de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului.