Ce obligaţii declarative şi de plată avem faţă de bugetul local?

Conform Codului Fiscal – Legea 227/2015, toate persoanele fizice şi juridice care deţin bunuri mobile şi imobile au obligaţia declarării şi plății impozitelor şi taxelor aferente la bugetul local al localităţii de apartenenţă. În articolul nr.454 din Codul Fiscal sunt enumerate următoarele impozite şi taxe:

1. Impozitul pe clădiri şi taxa pe clădiri. Orice persoană care deţine în proprietate o clădire în România datorează anual către bugetul local un impozit pe acea clădire. Cei care deţin un imobil în care se înregistrează un sediu social sau punct de lucru (firmă, PFA, cabinet) şi există activităţi autorizate, au obligaţia de a depune o declaraţie la direcţia de specialitate a primăriei pe raza căreia se afla imobilul, pentru schimbarea destinaţiei acestuia.

Clădirile, în funcţie de destinaţia lor, pot fi:

• rezidenţiale, adică spaţii de locuit
• nerezidenţiale – destinate unei activităţi economice
• mixte, acest lucru ducând la un calcul diferenţiat al impozitului pe clădire datorat de către proprietar

În cazul persoanelor fizice, impozitul pentru clădirile rezidenţiale se calculează aplicând o cotă cuprinsă între 0,08 şi 0,2 % din valoarea impozabilă a clădirii.

Pentru clădirile nerezidenţiale sau mixte deţinute de persoane fizice, cota va fi cuprinsă între 0,2 şi 1,3% din valoarea clădirii. Persoanele fizice care au în proprietate clădiri nerezidenţiale sau mixte au obligativitatea depunerii unui raport de evaluare întocmit de către un evaluator autorizat ANEVAR, până la data de 31 martie a fiecărui an. Reevaluarea trebuie făcută la un interval de cinci ani. În cazul clădirilor deţinute de persoane fizice cu destinaţie mixtă, impozitul se calculează prin însumarea impozitului datorat pe suprafaţa rezidenţială cu cel calculat pentru suprafaţa nerezidenţială.

În cazul persoanelor juridice, se aplică aceleaşi cote de calcul, în funcţie de destinaţia clădirii, ca şi în cazul persoanelor fizice, dar raportul de evaluare se întocmeşte la un interval de trei ani.

Impozitul pe clădiri se achită în două rate cu scadențe la:

• 31 martie
• 30 septembrie ale fiecărui an, în părţi egale

Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clădiri, datorat pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.

Impozitul pe clădiri este datorat pentru întregul an fiscal de către persoana care deţine în proprietate clădirea la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.

În cazul dobândirii sau construirii unei clădiri în cursul anului, proprietarul acesteia are obligaţia să declare achiziţia la organul fiscal, în termen de 30 zile de la data dobândirii. Impozitul se datorează însă începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.

În cazul modificării destinaţiei clădirii în cursul anului, din rezidenţială în nerezidenţială/mixtă sau invers, impozitul rămâne cel calculat la începutul anului conform destinaţiei avută la sfârşitul anului precedent.

Neplata la termen a impozitelor şi taxelor stabilite conform legii în vigoare, atrage după sine calcularea de penalităţi şi majorări de întârziere.

În cazul în care o entitate deţine bunuri mobile şi imobile în mai multe localităţi din România, acestea vor fi declarate şi impozitate la bugetul local al fiecărei localităţi pe raza căreia sunt amplasate.

2. Impozitul şi taxa pe teren. Acest impozit se calculează în funcţie de suprafaţa terenului, rangul localităţii de amplasare, zona şi scopul pentru care este folosit terenul. Orice modificare legată de încadrarea terenului respectiv atrage şi modificarea impozitului aferent începând cu 1 ianuarie a anului următor.

Termenele de plată pentru impozitul pe teren sunt aceleaşi ca şi în cazul clădirilor, iar bonificaţia este tot de 10% pentru plata integrală până la 31 martie a anului respectiv.

Ca şi în cazul clădirilor, impozitul pe teren este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care are în proprietate terenul la 31 decembrie a anului fiscal anterior.

În cazul terenurilor închiriate sau aflate în concesiune pe o perioadă mai mare de o lună, se plăteşte o taxă de teren stabilită proporţional cu numărul de luni al dreptului de concesiune.

Dacă termenul de închiriere, administrare sau concesiune a terenului este mai mic de o lună calendaristică atunci taxa se calculează proporţional cu numărul de zile sau ore prevăzute în contract. Scutirile de impozit pe teren sunt precizate la articolul nr.464 din Codul Fiscal.

3. Impozitul pe mijloacele de transport. Asupra oricărui mijloc de transport înmatriculat sau înregistrat în România se aplică un impozit anual, datorat bugetului local unde îşi are domiciliul sau sediul persoana care îl deţine în proprietate. Calculul impozitului se face în funcţie de capacitatea cilindrică a autovehiculului.

Oricine dobândeşte un mijloc de transport în cursul anului este obligat să depună o declaraţie la organul fiscal în termen de 30 zile calendaristice de la data dobândirii şi datorează impozit începând cu data de 1 ianuarie a anului următor înmatriculării sau înregistrării mijlocului de transport.

Impozitul pe mijloacele de transport se achită în două tranșe egale cu scadențe la 31 martie şi 30 septembrie inclusiv, sau integral până la 31 martie a anului respectiv, caz în care contribuabilului i se acordă o bonificaţie de 10%.

De reţinut că, atât în cazul clădirilor, terenurilor cât şi mijloacelor de transport,  înstrăinarea acestora se poate face doar cu dovada achitării integrale a impozitului datorat pentru întregul an de către proprietarul care cedează bunul; această dovadă se face prin eliberarea unui certificat de atestare fiscală.

4. Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor. Orice persoană care trebuie să obţină un certificat, un aviz sau o autorizaţie trebuie să plătească o taxă la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale anterior eliberării documentului.

În cazul taxei pentru eliberarea certificatului de urbanism în mediul urban, aceasta se stabileşte în funcţie de suprafaţă pentru care se solicită. În mediul rural taxa este de 50% faţă de cel urban, în funcţie de suprafaţă, conform tabelului prezentat în articolul nr.474 din Codul Fiscal.

Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii de construire pentru o clădire rezidenţială se calculează aplicând 0,5% la valoarea autorizată a lucrărilor de construcţii, iar pentru alte construcţii decât cele rezidenţiale este de 1% din valoarea autorizată.

Taxa pentru eliberarea autorizaţiilor pentru desfăşurarea unei activităţi economice. În funcţie de tipul de activitate desfăşurată şi de mărimea suprafeţei pe care se desfăşoară activitatea economică, consiliul local stabileşte valoarea taxei anuale pentru eliberarea autorizaţiei de funcţionare. În articolul nr.476 din Codul fiscal, sunt specificate scutirile de la această taxa.

5. Taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate. În România, orice persoană care prestează servicii de reclamă şi publicitate, datorează o taxă cuprinsă între 1% şi 3% din valoarea serviciilor contractate. Plata se va face integral până la data de 10 a lunii următoare celei în care intră în vigoare contractul de prestări servicii de reclamă şi publicitate.

Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate se plăteşte anual către bugetul local al localităţii în raza căruia este amplasat panoul, afişajul, de către orice persoană care utilizează o structură de afişaj pentru reclamă şi publicitate, cu excepţia celor care se află sub incidenţa articolului nr. 447 din Codul Fiscal.

Valoarea taxei pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate se calculează anual, prin înmulţirea numărului de metri pătraţi sau a fracţiunii de metru pătrat a suprafeţei afişajului cu suma stabilită de consilul local, care în prezent este de maxim 32 de lei în cazul afişajului amplasat la locul de desfăşurare a unei activități economice, sau de până la 23 lei, în cazul oricărui alt panou, afişaj.

Termenul de plată este 31 martie şi 30 septembrie ale fiecărui an, în două rate egale.

6. Impozitul pe spectacole. Acest impozit se datorează de către orice persoană care organizează o activitate sportivă, artistică sau distractivă. Plata se face la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale pe raza căreia are loc manifestarea.

Valoarea impozitului se stabileşte prin aplicarea unei cote asupra sumelor încasate din vânzarea biletelor şi abonamentelor, în funcţie de natura activităţii desfăşurate.

În cazul spectacolelor organizate în scopuri umanitare nu se percepe acest impozit. Plata impozitului se face până în data de 10 inclusiv, a lunii următoare celei în care a avut loc evenimentul. Totodată, persoana care datorează impozitul are obligaţia depunerii unei declaraţii la Administraţia Locală.

7. Taxe speciale. Aceste taxe sunt legate de funcţionarea unor servicii publice locale puse la dispoziţia persoanelor fizice şi juridice precum şi pentru promovarea turistică a localităţii.

8. Alte taxe locale. Consiliile locale pot institui taxe pentru utilizarea temporară a locurilor publice, pentru vizitarea unor obiective istorice, arheologice, etc.