Ce persoane nu au voie angajatorii să încadreze în muncă?
Publicat de Florela Blidariu pe
Libertatea muncii este garantată prin Constituţie, iar dreptul la muncă nu poate să fie îngrădit. În acelaşi timp, relaţiile de muncă funcţionează în baza egalităţii de şanse şi tratament, orice discriminare sexuală, de vârstă, de rasă sau de religie fiind interzisă. Însă, potrivit legii, persoanele aflate în anumite situaţii specifice nu pot fi angajate fără să se ţină cont de aspecte precum starea medicală, studiile absolvite sau vârsta împlinită.
Conform Codului muncii, salariaţii pot să lucreze pentru şi sub autoritatea unui angajator, în schimbul unei remuneraţii, în baza contractului individual de muncă, dar aceeași lege prevede că o persoană fizică dobândeşte capacitatea de muncă, atunci când împlineşte vârsta de 16 ani.
Aici apare interdicţia în privinţa angajării minorilor. Totuşi, potrivit articolului 13, alin.2 din Codul muncii, încheierea unui contract de muncă este posibilă şi pentru persoanele care au o vârstă cuprinsă între 15 şi 16 ani, însă numai în baza acordului părinţilor. Încadrarea în muncă a acestor minori se poate face doar pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele lor, dacă nu le sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională. Angajarea persoanelor care au sub 15 ani fiind interzisă.
O altă interdicţie este în privinţa angajării ucenicilor cu o vârstă mai mică de 16 ani. Angajatorii pot să ofere posibilitatea obţinerii unei calificări prin asigurarea formării la locul de muncă în baza contractului de ucenicie. Legea nr. 279/2005 prevede că ucenicii trebuie să aibă o vârstă de peste 16 ani pentru a putea încheia un contract de ucenicie.
Încadrarea în muncă a persoanelor puse sub interdicţie judecătorească este interzisă. Conform articolului 13, alin. 4 din Codul muncii, angajatorii nu pot să încadreze în muncă persoane puse sub interdicţie judecătorească şi totodată la data rămânerii irevocabile a unei hotărâri judecătoreşti de punere sub interdicţie a salariatului, contractul individual de muncă al acestuia încetează de drept.
Angajarea persoanelor inapte din punct de vedere medical este şi ea interzisă. Potrivit art. 27, alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii republicat, o persoană poate fi angajată în muncă numai în baza unui certificat medical, care constată faptul că cel în cauză este apt pentru prestarea acelei munci. În caz contrar, contractul individual de muncă este considerat nul, iar angajatorii pot fi sancţionaţi.
Nu pot fi angajaţi străinii fără autorizaţie de muncă. Angajatorii au voie să încadreze în muncă, cetăţeni străini şi persoane lipsite de cetăţenia unei ţări. Însă acest lucru este posibil numai în baza autorizaţiei de muncă sau a permisului de şedere în scop de muncă.
Nu pot fi angajate persoanele care n-au studiile necesare. Codul muncii nu precizează dacă sunt necesare anumite studii pentru a putea încheia contracte individuale de muncă cu persoanele fizice, însă există alte acte normative care impun o asemenea condiţie.
Un exemplu este cel al persoanelor care se ocupă de organizarea şi conducerea contabilităţii, care potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991, trebuie să aibă studii economice superioare.
Aşa cum mai reiese din prevederile Codului muncii, încadrarea în muncă nu este posibilă nici în cazul pensionarilor de invaliditate, al persoanelor condamnate la executarea unei pedepse privative de libertate, al persoanelor cărora li s-au retras avizele, autorizaţiile ori atestările necesare pentru exercitarea profesiei sau încadrarea în muncă cu scopul de a presta munci sau activităţi considerate ilicite sau imorale.
0 comentarii