Ce ştim despre amortizare?

Amortizarea reprezintă recuperarea treptată, atât din punct de vedere contabil, cât şi fiscal, a tuturor costurilor ce sunt aferente achiziţiei, construirii, producerii, asamblării, instalării sau a îmbunătăţirii imobilizărilor amortizabile. Deci, amortizarea reprezintă un proces financiar de repartizare şi recuperare a valorii aferente unui bun amortizabil de-a lungul perioadei sale de viaţă utilă. Pe lângă această interpretare generală, există diverse şi numeroase alte definiţii privind conceptul de amortizare. Una dintre concepţii defineşte amortizarea ca o sursă de finanţare cu rolul de a reînnoi imobilizarea iniţială.

Despre durata de viaţă utilă fiecărui activ precizăm că este limitată conform prevederilor legislaţiei în materie, respectiv HG 2139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe.

Durata normală de funcționare reprezintă durata de utilizare în care se recuperează din punct de vedere contabil valoarea de intrare a mijloacelor fixe pe calea amortizării. În Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare este prevăzut pentru fiecare mijloc fix o durată de utilizare minimă şi una maximă în ani, existând astfel posibilitatea ca între aceste limite fiecare să poată să-şi aleagă durata de utilizare cea mai adecvată, corespunzătoare fiecărui mijloc fix în parte. Durata de utilizare rămâne de regulă neschimbată până la recuperarea integrală a valorii de intrare sau până la scoaterea din funcţiune a mijlocului fix.

Legislația fiscală prevede trei metode de calculare a amortizării mijloacelor fixe:

1. Amortizarea liniară

Amortizarea liniară se stabilește prin repartizarea valorii de intrare pe întreaga durată normală de funcționare, în mod egal, fiind metoda de amortizare cel mai des utilizată.

2. Amortizarea accelerată

Această metodă presupune amortizarea unei valori de cel mult 50% din valoarea de intrare în patrimoniul societății în primul an de funcționare (nu se poate aplica în cazul construcţiilor). Valoarea rămasă de amortizat va fi repartizată în mod egal asupra perioadei normale de funcționare rămasă, prin aplicarea metodei liniare.

3. Amortizarea degresivă

Amortizarea degresivă nu poate fi aplicată construcțiilor și constă în multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu următorii coeficienți prevăzuți de lege:

• atunci când durata normală de funcționare este cuprinsă între doi și cinci ani, coeficientul utilizat va fi 1,5;
• atunci când durata normală de funcționare este cuprinsă între cinci și zece ani, coeficientul utilizat va fi 2;
• dacă durata normală de funcționare este mai mare de zece ani, coeficientul utilizat va fi 2,5.

Amortizarea anuală se va calcula utilizând această metodă până în momentul în care amortizarea degresivă astfel calculată ajunge să fie mai mică decât cea liniară. Din acest moment, se va renunța la metoda degresivă, iar până la finalul perioadei normale de funcționare se va aplica metoda liniară.

Deoarece amortizarea calculată trebuie să fie corelată cu modul de utilizare a activului şi, întrucât în cazuri rare o imobilizare corporală se consumă în primul an în procent de până la 50%, rezultă că metoda de amortizare accelerată este mai puţin utilizată în scopuri contabile. Acest tip de amortizare produce însă un avantaj fiscal pentru entităţile plătitoare de impozit pe profit prin deducerea unor sume mai mari în primul an de funcţionare.

Mai rar întâlnită este şi amortizarea calculată pe unitate de produs sau serviciu, atunci când natura imobilizării justifică utilizarea unei asemenea metode de amortizare.

Metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice viitoare ale unui activ se aşteaptă să fie consumate de entitate.

Metoda de amortizare se aplică de o manieră consecventă pentru toate activele de aceeaşi natură şi având condiţii de utilizare identice, elemente stabilite în funcţie de politica contabilă adoptată.

Metoda de amortizare se poate modifica doar atunci când aceasta este determinată de o eroare în estimarea modului de consumare a beneficiilor aferente respectivei imobilizări corporale.

Amortizarea aferentă altor investiţii:

Investiţiile efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălţilor, iazurilor, terenurilor şi pentru alte lucrări similare se recuperează pe calea amortizării, prin includerea în cheltuielile de exploatare potrivit politicilor contabile aprobate, pe baza duratelor de viaţă utilă ale acestora.

Investiţiile efectuate la imobilizările corporale utilizate în baza unui contract de închiriere, locaţie de gestiune, administrare sau alte contracte similare se supun amortizării pe durata contractului respectiv. La expirarea contractului, valoarea investiţiilor efectuate şi a amortizării corespunzătoare se cedează proprietarului imobilizării. în funcţie de clauzele cuprinse în contractele încheiate, transferul poate reprezenta o vânzare de active sau o altă modalitate de cedare.