Evidența stocurilor de marfă reprezintă un subsistem de informații, care oferă date pentru luarea deciziilor referitoare la stocarea sau destocarea mărfurilor.

Mărfurile sunt cea mai importantă categorie de stocuri într-o entitate cu obiect de activitate comerț.

Din punct de vedere al specificului activității societăților comerciale, contabilitatea stocurilor de marfă are următoarea structură:

  1. Contabilitatea mărfurilor la o societate comercială cu ridicată (en-gros)
  2. Contabilitatea mărfurilor la o societate comercială cu amănuntul (en-detail)

Art.4 din OG 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată, cu modificările și completările ulterioare, definește cele două tipuri de comerț astfel:

  • comerţul en-gros – „activitatea desfăşurată de comercianţii care cumpără produse în cantităţi mari în scopul revânzării acestora în cantităţi mai mici altor comercianţi sau utilizatori profesionali şi colectivi”;
  • comerţul en-detail – „activitatea desfăşurată de comercianţii care vând produse, de regulă, direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora”.

Conform OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, evidența existenței și mișcării stocurilor de marfă se ține cu ajutorul contului 371 „Mărfuri”.

 În debitul contului 371 „Mărfuri” se înregistrează:

  • valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor achiziționate
  • valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor achiziționate de la entități afiliate sau de la entități asociate şi entități controlate în comun;     
  • valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor primite de la unitate sau subunități; 
  • valoarea la preț  de înregistrare a mărfurilor reprezentând aportul în natură  al acționarilor/asociaților; 
  • valoarea mărfurilor aduse de la terți;      
  • valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, activelor biologice de natura stocurilor şi ambalajelor, vândute ca atare;      
  • valoarea la preț de înregistrare a produselor finite transferate magazinelor proprii;      
  • valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor constatate plus la inventar şi a celor primite cu titlu gratuit;      
  • valoarea adaosului comercial  şi taxa pe valoarea adăugată  neexigibilă, în situația în care evidența mărfurilor se ține la preț cu amănuntul;     
  • valoarea terenurilor folosite pentru construirea de ansambluri de locuințe destinate vânzării, reclasificate ca mărfuri .     

În creditul contului 371 „Mărfuri” se înregistrează:  

  • valoarea la preț  de înregistrare a mărfurilor ieşite din gestiune prin vânzare  şi lipsurile la inventar;      
  • valoarea adaosului comercial  şi a taxei pe valoarea adăugată  neexigibile aferente mărfurilor ieşite din gestiune;     
  • valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor livrate unității sau subunităților;      
  • valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor trimise la terți;     
  • valoarea donațiilor şi pierderilor din calamități;      
  • valoarea mărfurilor care fac obiectul participării în natură, potrivit legii, la capitalul social al altor entități, în schimbul dobândirii de participații în capitalul acestora.

Soldul contului reprezintă valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor existente în stoc la sfârşitul perioadei.

În categoria stocurilor se cuprind şi activele cu ciclu lung de fabricaţie, destinate vânzării( de exemplu, echipamente, clădiri, ansambluri de locuinţe etc.). De asemenea, terenurile cumpărate în scopul construirii pe acestea de construcţii destinate vânzării, se înregistrează la stocuri.

În cazul societăților specializate în comerțul cu ridicată, contabilitatea mărfurilor se realizează la cost de achiziție, iar în cazul celor specializate în comerțul cu amănuntul la preț de vânzare cu amănuntul. Prețul de vânzare cuprinde: costul de achiziție, adaosul comercial și TVA neexigibilă (dacă societatea e plătitoare de TVA).

Gestiunea stocurilor la unităţile en-gros se ţine cantitativ şi valoric, în timp ce la unităţile en- detail se poate ţine numai valoric.

Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric.

Deţinerea, cu orice titlu, de mărfuri în gestiune fără documente justificative, precum şi efectuarea de operaţiuni economice fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.