fbpx

Cum ţinem evidenţa stocurilor?

Publicat de Blidariu Grup pe

Una dintre principalele activităţi economice o reprezintă comerţul. După modul de desfăşurare, acesta poate fi cu amănuntul sau cu ridicata. Gestiunea reprezintă administrarea bunurilor unei întreprinderi, instituții, etc. răspunderea păstrării bunurilor și a mânuirii fondurilor unei întreprinderi, instituții sau persoane; ansamblu de operații privind primirea, păstrarea și eliberarea unor bunuri materiale aparţinând altcuiva; totalitatea bunurilor încredințate cuiva în vederea administrării lor.

Legislaţia în care găsim definită gestiunea este  Legea 82/1991- Legea contabilităţii, cu modificările şi completările ulterioare, OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile, cu modificările şi completările ulterioare, OMFP 2634/2015 privind documentele financiar- contabile şi Legea 22/1969 (a răspunderii gestionarilor), cu modificările ulterioare.

Performanța în activitatea comercială este direct infuențată de gestiunea optimală a stocurilor. Stocurile sunt active circulante ce pot cuprinde mărfuri (contul 371), materii prime (contul 301), materiale consumabile (contul 302), materiale de natura obiectelor de inventar (contul 303), produse în curs de execuţie (cont 331), ambalaje (contul 381), etc. Evaluarea stocurilor după un etalon valoric are drept scop înregistrarea lor în contabilitate. Stocurile pot aparţine unităţii patrimoniale sau se pot afla temporar la terţi (în custodie, în consignaţie, pentru prelucrare sau reparaţie). La intrarea în patrimoniu a bunurilor, evaluarea stocurilor şi înregistrarea în contabilitate se poate face, după caz, la costul de achiziţie, la costul de producţie, la valoarea justă de utilitate sau ca aport în natură la capitalul social. La bilanţ, evaluarea stocurilor este făcută la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă.

În practică, cele mai folosite metode de gestiune sunt: metoda cantitativ-valorică şi global-valorică.

Metoda cantitativ-valorică este folosită de regulă în cazul comerţului en-gros, gestiunea stocurilor fiind la preţul de achiziţie a acestora, şi constă în ţinerea evidenţei cantitative pe tipuri de stocuri în cadrul fiecărei gestiuni, iar în contabilitate a celei cantitativ-valorice.

Conturile sintetice care reflectă stocurile de valori materiale se desfăşoară în conturi analitice pe fiecare gestiune.

În perioadele stabilite de fiecare unitate, se efectuează cu ocazia inventarierilor controlul exactităţii înregistrărilor şi se evaluează stocurile existente în gestiune pe baza listelor de inventariere, confruntându-se soldul astfel obţinut cu soldul conturilor respective din contabilitate. Metoda cantitativ-valorică presupune o evidenţă mult mai exactă. Pentru fiecare produs există fişe de magazie unde sunt trecute cantităţile, precum şi preţul de intrare şi valoarea atât pentru intrările cât şi pentru iesirele din gestiune.

Metoda global-valorică (sau gestiunea la preţ de vânzare) se foloseşte de regulă pentru evidenţa mărfurilor şi ambalajelor aflate în unităţile de desfacere cu amănuntul (magazine, restaurante, bufete etc.).

Potrivit acestei metode, contabilitatea analitică a mărfurilor şi ambalajelor se ţine global-valoric, atât la gestiune, cât şi în contabilitate, iar verificarea concordanţei înregistrărilor din evidenţa gestiunii şi din contabilitate se efectuează numai valoric, la perioade stabilite de unitate.

Gestiunea cantitativ-valorică poate fi folosită pentru orice fel de tip de stocuri (materii prime, consumabile, obiecte de inventar, mărfuri, produse finite etc.).

Prin politicile contabile fiecare entitate economică trebuie să-şi stabilească metoda folosită pentru evidenţa gestiunii stocurilor.

Indiferent de metoda aleasă foarte importantă este inventarierea gestiunilor care este obligatoriu să se facă cel puţin o dată pe an.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.