fbpx

Despre perisabilităţi

Publicat de Blidariu Grup pe

În procesul de comercializare, vorbim despre mărfuri care sunt depreciate  şi care la un moment dat, ca urmare a degradării acestora determinate de modul de manipulare sau de procese naturale nu mai pot fi comercializate.

Astfel, prin perisabilităţi se înţelege scăzămintele care se produc în timpul transportului manipulării, depozitării şi desfacerii mărfurilor, scăzăminte care sunt determinate de procese naturale cum sunt: uscare, evaporare, volatilizare, pulverizare, hidroliză, răcire, îngheţare, topire, oxidare, aderare la pereţii vagoanelor sau ai vaselor în care sunt transportate, descompunere, scurgere, îmbibare, îngroşare, împrăştiere, fărâmiţare, spargere, inclusiv procese de fermentare sau alte procese biofizice, în procesul de comercializare în reţeaua de distribuţie (depozite cu ridicată, unităţi comerciale cu amănuntul şi de alimentaţie publică).

Nu constituie perisabilităţi pierderile incluse în normele de consum  tehnologic, precum şi cele produse prin neglijenţă, sustrageri şi cele produse din alte cauze imputabile persoanelor vinovate sau cele determinate de cauze de forţă majoră.

Limitele maxime de perisabilitate care pot fi acordate mărfurilor sunt prevăzute în HOTĂRÂREA nr. 831 din 27 mai 2004-pentru aprobarea Normelor privind limitele admisibile de perisabilitate la mărfuri în procesul de comercializare.

Perisabilităţile se aprobă de managerul, directorul sau administratorul persoanei juridice, după caz, la nivelul cantităţilor efectiv constatate ca pierderi naturale cu ocazia recepţionării mărfurilor transportate, a inventarierii sau predării gestiunii. Limitele admise ca perisabilităţi sunt cele prevăzute la Art 13 din Hotărârea nr.831, anexele 1-3.

Pentru mărfurile ambalate în recipiente de sticlă, limitele maxime de perisabilitate se aplică şi pentru ambalajele respective.

Perisabilităţile pot fi acordate numai după o verificare faptică a cantităţilor de produse existente în gestiune, stabilite după cântărire, numărare, măsurare şi prin alte asemenea procedee şi după efectuarea compensărilor conform prevederilor legale în vigoare.

Limitele maxime de perisabilitate admise la depozitare şi desfacere se stabilesc la nivelul întregii activităţi a persoanei juridice plătitoare de impozit pe profit, prin aplicarea coeficientului stabilit pentru grupa de mărfuri la preţul de înregistrare al mărfurilor intrate sau la preţul de livrare pentru mărfurile vândute în perioada cuprinsă între două inventare.

Aceleaşi limite maxime de perisabilitate se acordă şi pentru mărfurile din stoc.

Comercianţii pot stabili cote de perisabilităţi diferenţiate pe sortimente, pe depozite, magazine, gestiuni, pentru a fi admise la cheltuieli deductibile din profitul impozabil, cu obligativitatea încadrării în limitele maxime de perisabilitate prevăzute pentru grupa respectivă de mărfuri.

Pierderile sau scăderile cantitative care depăşesc normele de perisabilitate stabilite nu sunt deductibile din punct de vedere fiscal.

Normele privind limitele admisibile de perisabilitate, conform HG 831 din 27 mai 2004 se aplică numai persoanelor juridice care sunt obligate, potrivit legii la plata impozitului pe profit, în limita căruia cheltuielile cu perisabilităţile sunt deductibile din veniturile realizate.

Conform Codului fiscal în cazul cheltuielilor cu perisabilităţile şi TVA aferentă se aplică urmatorele reguli:

1) Conform art. 25, alin. (3), litera d) din Codul fiscal perisabilităţile sunt deductibile în limita stabilită de lege, respectiv prevederile H 831/2004 .
 
2) Conform art 304 alin (2), literă (a) din Codul fiscal, persoana impozabilă nu are obligaţia ajustării taxei în cazul perisabilităţilor, în limitele stabilite prin lege, în cazul depăşirii  limitelor de perisabilitate, se ajustează taxa aferentă depăşirii acestora.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.