Inventarierea generală a patrimoniului

Actele normative care obligă efectuarea inventarierii sunt Legea Contabilității nr.82/1991, republicată, și OMFP 2861/2009, care aprobă normele privind organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului.

♦ Ce reprezintă inventarierea?

Prin inventariere se urmărește stabilirea situației reale a tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor și a capitalurilor proprii, precum și a bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu.

♦ Cine trebuie să efectueze inventarierea?

Inventarierea se efectuează de către:

• societăți comerciale; societăți/companii naționale; regii autonome, institute naționale de cercetare-dezvoltare; instituții publice;
• societăți cooperatiste şi alte persoane juridice; asociații, fundații, organizații non-guvernamentale şi alte persoane juridice fără scop patrimonial;
• subunității fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, precum şi subunități fără personalitate juridică din România care aparțin unor persoane juridice cu sediul în străinătate;
• organisme de plasament colectiv care nu sunt constituite prin act constitutiv, astfel cum sunt prevăzute în legislația pieței de capital;
• fonduri de pensii facultative sau administrate privat; persoane fizice care desfășoară activități producătoare de venituri;

♦ Cui îi revine răspunderea efectuării inventarierii?

Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere, potrivit prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității.

♦ Când se efectuează inventarierea?

În temeiul prevederilor Legii Contabilității nr.82/1991, republicată, entitățile au obligativitatea să efectueze inventarierea:

• la începutul activității;
• cel puțin o dată în cursul exercițiului financiar, de regulă la închiderea anului;
• în cazul fuziunii sau a încetării activității;
• în alte situații prevăzute de lege, cum ar fi la cererea organelor de control, la schimbarea gestionarului, cu prilejul reorganizării gestiunilor, când sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune, ca urmare a unor calamități naturale etc;

♦ Ce presupune efectuarea propriu-zisă a inventarierii?

Această operațiune presupune:

• emiterea deciziei de inventariere prin care administratorul numește comisia/comisiile de inventariere și perioada desfășurării inventarierii;
• emiterea procedurii privind desfășurarea inventarierii și instruirea comisiei/comisiilor în acest scop;
• inventarierea faptică a tuturor bunurilor prin înscrierea acestora în listele de inventar, care se vor semna de către toți membrii comisiei;
• stabilirea rezultatelor inventarierii prin compararea situației faptice cu cea scriptică;

♦ Ce urmează după efectuarea inventarierii?

După finalizarea procesului de inventariere rezultatele acesteia se înscriu de către comisia de inventariere într-un proces-verbal. Dacă în urma inventarierii se constată plusuri sau minusuri în gestiune se procedează conform reglementărilor contabile la înregistrarea acestora pe seama veniturilor/cheltuielilor.

♦ Care sunt consecințele neefectuării inventarierii?

Nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, cu privire la efectuarea inventarierii, aprobarea procedurilor contabile prevăzute de legislație, constituie contravenție potrivit Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi se sancționează cu amendă de la 400 lei la 5.000 lei.