Te-ai hotărât să apelezi la un serviciu de leasing dar încă ți-e neclar ce presupune cu exactitate fiecare tip de leasing? Am pregătit pentru tine câteva informații care te-ar putea ajuta să-ți dai seama ce ți se potrivește în funcție de nevoile societății tale.
Definițiile leasingului financiar și leasingului opearațional le găsim în cadrul Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel:
“art.7. contractul de leasing financiar reprezintă orice contract de leasing care îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții:
a) riscurile și beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;
b) contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului către utilizator la momentul expirării contractului;
c) utilizatorul are opțiunea de a cumpăra bunul la momentul expirării contractului, iar valoarea reziduală exprimată în procente este mai mică sau egală cu diferența dintre durata normală de funcționare maximă și durata contractului de leasing, raportată la durata normală de funcționare maximă, exprimată în procente;
d) perioada de leasing depășește 80% din durata normală de funcționare maximă a bunului care face obiectul leasingului; în înțelesul acestei definiții, perioada de leasing include orice perioadă pentru care contractul de leasing poate fi prelungit;
e) valoarea totală a ratelor de leasing, mai puțin cheltuielile pentru accesorii, este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului;
art.8. contractul de leasing operațional reprezintă orice contract de leasing încheiat între locator și locatar, care transferă locatarului riscurile și beneficiile dreptului de proprietate, mai puțin riscul de valorificare a bunului la valoarea reziduală, și care nu îndeplinește niciuna dintre condițiile prevăzute la pct. 7 lit. b) – e); riscul de valorificare a bunului la valoarea reziduală există atunci când opțiunea de cumpărare nu este exercitată la începutul contractului sau când contractul de leasing prevede expres restituirea bunului la momentul expirării contractului;”
Din punct de vedere contabil și fiscal, îți prezentăm principalele caracteristici ale leasingului financiar și leasingului operațional:
Leasing financiar
Utilizatorul este tratat ca proprietar al bunului ce face obiectul unui contract de leasing.
Bunul ce face obiectul contractului de leasing se înregistrează ca mijloc fix în contabilitatea utilizatorului, acesta deducând cheltuielile cu amortizarea lui în conformitate cu prevederile Codului fiscal.
Utilizatorul are obligația să înregistreze și datoria financiară pe care o are către locator în legătură cu finanţarea achiziţionării bunului.
Utilizatorul suportă costurile cu dobândă, taxa de leasing și taxele administrative ce decurg din contractul de leasing.
Utilizatorul este cel care suportă costurile cu întreţinerea, reparaţiile, asigurările, impozitele şi taxele locale.
Avansul este obligatoriu, iar riscurile utilizării bunului trec în grija utilizatorului.
Riscurile legate de schimbarea legislației, modificarea taxelor și impozitelor sunt suportate de cel care achiziționează leasingul.
Leasing operational
Bunul este înregistrat ca mijloc fix în contabilitatea firmei de leasing, aceasta având calitatea de proprietar.
Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se înregistrează de către locator, cheltuielile fiind deductibile.
Utilizatorul înregistrează o cheltuială operaţională cu chiria.
În cazul leasingului operational, ratele lunare sunt compuse din amortizare și beneficiu.
Riscurile legate de schimbarea legislației, modificarea taxelor și impozitelor, sunt suportate de firma de leasing operațional.
Aspecte fiscale
În cazul achizițiilor de autovehicule sau a utilizării acestora în regim de leasing, trebuie să se aibă în vedere limitările privind dreptul de deducere, prevăzute de Codul Fiscal.
Codul Fiscal prevede diferite tratamente fiscale pentru TVA-ul şi cheltuielile aferente autovehiculelor, cu o masa totală maximă autorizată care nu depășește 3500 kg și nu are mai mult de 9 scaune, inclusiv scaunul șoferului, în functie de modul de folosință a acestuia, respectiv 100% sau 50 % .
Conform art. 298 din Codul fiscal, pentru a deduce integral TVA și cheltuiala cu autovehiculul menționat mai sus, din foile de parcurs trebuie să rezulte că acesta este folosit exclusiv în scopul desfășurării activității agentului economist sau folosirea lui se încadrează în excepțiile prevăzute de lege, respectiv:
„- vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgență, servicii de pază și protecție și servicii de curierat;
– vehiculele utilizate de agenții de vânzări și de achiziții;
– vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;
– vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru instruire de către școlile de șoferi;
– vehiculele utilizate pentru închiriere sau a căror folosință este transmisă în cadrul unui contract de leasing financiar ori operațional;
– vehiculele utilizate ca mărfuri în scop comercial.”
Încheiem precizând că este foarte important ca agentul economic care intentionează să achiziționeze un bun mobil sau imobil printr-un contract de leasing, să cunoască toate avantajele și dezavantajele fiecărei opțiuni, astfel încât decizia să fie facută în cunoștință de cauză și în funcție de beneficiile pe care le poate obține apelând la acest serviciu.
Potrivit art. 83 din Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, veniturile impozabile din cedarea folosinţei bunurilor se definesc astfel: 1. Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor sunt acele veniturile, în bani şi/sau în natură, provenind din cedarea Citește mai mult…
Organele fiscale competente anulează înregistrarea unei persoane în scopuri de TVA dacă aceasta se află în una din următoarele situații: dacă este declarată inactivă conform prevederilor Codului de procedură fiscală dacă asociații/administratorii persoanei impozabile sau Citește mai mult…
Capitalul social reprezintă componenta capitalurilor proprii care determină valoarea totală a aporturilor subscrise sau depuse de proprietari (acţionari sau asociați). În cazul societăţilor pe acţiuni, capitalul social este divizat în acțiuni și în părți sociale Citește mai mult…
0 comentarii