fbpx

Obligațiile fiscale ale contribuabilului și tipurile de controale

Publicat de Blidariu Grup pe

În legislaţia curentă întâlnim de regulă expresia de „inspecție fiscală”  în loc de control fiscal. Astfel, Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015, art.113, al.1) definește inspecția fiscală ca fiind „activitatea ce are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor în legătură cu stabilirea obligațiilor fiscale de către contribuabil/plătitor, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impozitare și a situațiilor de fapt aferente, stabilirea diferențelor de obligații fiscale principale”.

Subiecții asupra cărora se exercită inspecţia fiscală , denumiți contribuabili, sunt persoanele fizice și juridice, atât române, cât și străine, precum și asociațiile fără personalitate juridică, cărora le revin potrivit legii, obligații de stabilire, reţinere sau plată a obligaţiilor fiscale. Dorința autorităților fiscale este de a realiza un mediu de cooperare în care toate categoriile de subiecți menționați mai sus, aflați sub incidenţa legii, să îşi onoreze obligaţiile fiscale.

Contribuabilii au următoarele obligații fiscale:

  • Obligația de a declara bunurile și veniturile impozabile şi după caz, impozitele datorate;
  • Obligația de a calcula și de a înregistra în evidențele contabile , la termenele legale,  impozitele, taxele și contribuțiile la fondurile speciale;
  • Obligația de a calcula, de a reține și de a înregistra în evidențele contabile,  la termenele legale, impozitele care se realizează prin stopaj la sursă;
  • Orice alte obligații fiscale datorate bugetului de stat sau bugetelor locale ca urmare a activităţii desfăşurate.

Scopul administrațiilor fiscale moderne este acela de a atinge cel mai înalt nivel de conformare voluntară a contribuabililor.

Inspecţia fiscală cunoaşte mai multe forme:

Inspecţie fiscală generală, care reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a tuturor obligaţiilor fiscale prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă ce revin unui contribuabil pentru o perioadă de timp determinată;

Inspecţia fiscală parţială, care reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a uneia sau mai multor obligaţii fiscale prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă.

Pe baza analizei de risc, organul de inspecţie fiscală decide asupra efectuării unei inspecţii fiscale generale sau parţiale.

Pentru efectuarea inspecţiei fiscale se pot folosi următoarele metode de control:

Verificare prin sondaj, care constă în activitatea de verificare selectivă a documentelor şi operaţiunilor semnificative, care stau la baza modului de calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale;

Verificare exhaustivă, care constă în activitatea de verificare a tuturor documentelor şi operaţiunilor;

Control electronic, care constă în activitatea de verificare a contabilităţii şi a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiza, evaluare şi testare asistate de instrumente informatice specializate.

În afară de inspecţia fiscală menţionată mai sus unde contribuabilul este înştiinţat asupra controlului la care va fi supus, organul fiscal poate efectua şi alte controale fără înştiinţarea prealabilă a contribuabilului:

  • Controlul inopinat constă în verificarea faptică şi documentară, în principal, ca urmare a unor informaţii cu privire la existenţa unor fapte de încălcare a legislaţiei fiscale.
  • Controlul antifraudă care este un control operativ şi inopinat efectuat de către inspectorii antifraudă.
  • Verificarea situaţiei fiscale personale a persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit. Această verificare se stabileşte prin ordin al preşedintelui ANAF.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.