Tratament fiscal persoane fizice rezidente versus persoane fizice nerezidente

Conform art.7. alin.1, pct.28 din Legea 227/2016 privind Codul Fiscal, o persoană fizică este considerată rezidentă fiscal atunci când îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii:

– are domiciliul în România;

– centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat în România;

– este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat;

– este cetăţean român care lucrează în străinătate, ca funcţionar sau angajat al României într-un stat străin.

Persoana fizică nerezidentă este orice persoană care nu îndeplineşte condiţiile enumerate mai sus privind rezidenţa, precum şi orice persoană fizică cetăţean străin cu statut diplomatic sau consular în România ori funcţionar/angajat al unui organism internaţional înregistrat în România.
Prin centrul intereselor vitale se înţelege statul cu care relaţiile personale şi economice ale persoanei fizice sunt mai apropiate. Astfel, se va acorda atenţie familiei sale, soţului/soţiei, copilului/copiilor, persoanelor aflate în întreţinerea persoanei fizice şi care sosesc în România împreună cu aceasta, relaţiilor sale economice şi relaţiilor sale sociale. 

Prin relaţii economice se poate înţelege: angajat al unui angajator român, implicarea într-o activitate de afaceri în România, deţine proprietăţi imobiliare în România, conturi la bănci în România, carduri de credit/debit la bănci în România. 

Prin relaţii sociale se poate înţelege: membru într-o organizaţie caritabilă, religioasă, participări la activităţi culturale sau de altă natură.

Atunci când o persoană este considerată rezidentă fiscal în România, este supusă în întregime impozitării pentru toate veniturile sale (veniturile globale) în conformitate cu legislația fiscală românească. Veniturile globale includ orice tip de venit personal, având sursa în orice țară (atât în România, cât și în altă țară).

Dacă o persoană este considerată nerezidentă în scopuri fiscale, atunci va fi supusă impozitării în România numai pentru veniturile obținute din surse românești – de ex. venituri salariale din activități desfășurate pe teritoriul României, dividende primite de la societăți românești, venituri din chirii obținute din închirierea de proprietăți românești, etc.

În ceea ce priveşte veniturile din activităţi dependente (salariale) obţinute de un nerezident care îşi desfăşoară activitatea în România, distingem următoarele situaţii posibile:

• Angajatorul este persoană juridică română, caz în care salariatul nerezident are acelaşi statul ca şi un rezident român din punct de vedere al impunerii;
• Angajatorul este persoană juridică rezidentă într-un stat cu care România are încheiată convenţia de evitare a dublei impuneri şi angajatul lucrează în România mai mult de 183 zile în orice perioadă de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic în cauză. În acest caz dreptul de impunere revine României; dacă angajatul, persoană fizică nerezidentă îşi desfăşoară activitatea în România şi este prezent în România sub 183 zile, nu datorează impozit în România. În situaţiile prezentate se aplică prevederile Convenţiilor de dublă impunere, persoana care îşi desfăşoară activitatea în România având obligaţia să prezinte certificatul de rezidenţă fiscală din ţara în care este rezident.
• Angajatorul este persoană juridică dintr-un stat cu care România nu are încheiată convenţie de dublă impunere său persoana fizică (angajatul) nu face dovada rezidenţei fiscale (certificat de rezidenţă) într-un stat cu care România are încheiată convenţia de evitare a dublei impuneri, caz în care veniturile se impozitează în România din prima zi de desfăşurare a activităţii.

Nu putem vorbi de calitatea de rezident în cazul unui cetăţean străin cu statut diplomatic sau consular în România, un cetăţean străin care este funcţionar ori angajat al unui organism internaţional şi interguvernamental înregistrat în România, un cetăţean străin care este funcţionar sau angajat al unui stat străin în România şi nici membrii familiilor acestora.