Achiziţii intracomunitare de servicii între persoane impozabile

În cazul în care o persoană impozabilă din UE prestează servicii (şi nu se includ la excepțiile de la art. 278, alin. (4) – (7) din CF) către o persoană impozabilă din România, atunci există două variante:

• dacă prestatorul primește un cod valabil de TVA din România, atunci locul prestării este în România și facturează serviciul fără TVA. Beneficiarul din România este persoana obligată la plata TVA și va aplica taxare inversă dacă este înregistrat normal ca plătitor de TVA sau va plăti efectiv TVA prin formularul 301 în celelalte cazuri pentru serviciile care nu sunt scutite de TVA în România. Aceste servicii se includ și în declarația recapitulativă în luna în care intervine exigibilitatea TVA (data facturii/data autofacturii);
• dacă nu primește un cod valabil de TVA din România, atunci locul prestării este în statul membru al prestatorului (beneficiarul fiind tratat ca persoană neimpozabilă) și va factura cu TVA din acel stat. Beneficiarul din România (persoană impozabilă) înregistrată normal ca plătitor de TVA, chiar dacă nu a furnizat codul valabil sau nu s-a înregistrat pe cod special conform art. 317 din Codul fiscal are obligația să aplice taxare inversă și să evidențieze operațiunea în decontul de TVA sau să plătească TVA prin formularul 301 având în vedere că locul prestării este în România. Prin urmare, va rezulta o dublă impozitare din punct de vedere al TVA, deoarece omisiunea înregistrării sau nefurnizarea codului de TVA valabil nu modifică locul prestării serviciilor pentru beneficiar.

Prin urmare, este foarte important ca în cazul serviciilor care se încadrează la regula generală de la art. 278, alin. (2) din Codul fiscal să se comunice codul de TVA, astfel încât beneficiarul serviciilor să fie încadrat la persoană impozabilă.

Codul fiscal prevede la art. 317, alin. (1), lit. c) din Codul fiscal că pentru serviciile achiziționate de la o persoană impozabilă din alt stat membru și care se încadrează la art. 278 alin. (2) din CF, beneficiarul din România care nu este înregistrat şi nu are obligaţia să se înregistreze ca plătitor de TVA conform art.316 are obligația să se înregistreze pe  cod special de TVA înainte de a primi serviciile respective.

De asemenea, există circulara nr. 81544/2010 emisă de Ministerul Finanțelor Publice care precizează că în situația în care prestatorul din alt stat membru a emis factură cu TVA din statul în care se consideră că a avut loc prestarea (s-a aplicat regula B2C), aceasta va fi inclusă în baza de impozitare a TVA pentru achiziția intracomunitară de servicii care are locul în România conform regulii generale B2B. Altfel spus, chiar dacă s-a colectat TVA în alt stat membru prin nefurnizare cod valabil sau omisiune, atât timp cât locul prestării serviciului este în România, atunci există obligația plății TVA şi în România prin taxare inversă în decontul de TVA pentru cei înregistrați conform art. 316 din CF sau prin formularul 301 prin plata către statul român pentru cei înregistrați conform art. 317 din CF.

Există o singură excepție, cea a serviciilor de telecomunicații, radiodifuziune și televiziune și cele furnizate pe cale electronică achiziționate de persoane impozabile neplătitoare de TVA și care nu sunt înregistrate special conform art. 317 din CF și pentru care prestatorul din alt stat membru aplică regimul special pentru serviciile electronice și a colectat TVA din România.