Ce este managementul?

Termenul de manager are rădăcina în cuvântul latin “manus”, adică “mână”. Din acestă rădăcină s-au ramificat mai multe cuvinte, precum italienescul “maneggiare” şi vechiul cuvânt francez “manège”- care înseamnă dresarea cailor şi plimbarea lor printr-un manej, adică o şcoală de călărie.

Spre deosebire de rădăcina etimologică a cuvântului “manager”, cea a cuvântului “lider” sugerează o orientare mult mai amplă şi mai durabilă decât de a-i învăţa pe cai cum să se poarte.

Potrivit literaturii de specialitate, noţiunea de management include un conţinut acţional, pragmatic, ea făcând referire la acţiunile, funcţiile sau procesele prin intermediul cărora sunt realizate obiectivele organizaţiilor.

În ceea ce priveşte rolul unui manager, acest aspect face referire la modalitatea de a face faţă  schimbărilor în mod inteligent. Astfel, managementul este considerat un instrument prin intermediul căruia diferite categorii de schimbări (sociale, economice, tehnologice, politice şi umane) pot fi organizate raţional şi răspândite în ansamblul corpului social.

Din literatură de specialitate rezultă trei categorii de informaţii mai semnificative care realizează contribuţii notabile în ceea ce priveşte definirea managementului.

Una dintre ele se referă la faptul că managementul presupune obţinerea şi combinarea diferitelor categorii de resurse necesare realizării scopurilor organizaţionale sau coordonarea acestor resurse orientată spre aceeaşi finalitate.

Conform acestui punct de vedere, se pune accent asupra naturii resurselor care urmează a fi obţinute, combinate şi coordonate, care contribuie la realizarea scopurilor primare ale organizaţiei. De asemenea, sunt prezentate şi analizate 4 categorii de resurse: materiale, umane, financiare, informaţionale.

A doua direcţie vizează precizarea ansamblului proceselor, acţiunilor, funcţiilor, care permite coordonarea resurselor şi realizarea scopurilor organizaţionale.

După opinia unor autori, “managementul lucrează cu şi prin oameni pentru a îndeplini, atât obiectivele organizaţiei, cât şi pe cele ale membrilor ei. Din această definiţie reies următoarele aspecte:

• se acordă o importanţă mai mare oamenilor în cadrul organizaţiei;
• atenţia este centrată mai mult pe rezultatele ce urmează a fi obţinute, mai puţin pe activităţi şi sarcini;
• îndeplinirea obiectivelor personale trebuie integrată realizării obiectivelor organizaţionale.

Cea de-a treia categorie de informaţii legate de definirea managementului se referă la însuşirile şi abilităţile necesare managerului pentru realizarea cu succes a proceselor (activităţilor, funcţiilor) care îi revin.

Managerii sunt impulsionaţi de ideea consensului, fiind motivaţi mai ales de aspectele de procedură, decât de cele de conţinut, pe când liderii îşi urmează propria viziune, în loc să încline spre compromisuri cu grupul.