Ce trebuie să ştii despre leaseback

Leaseback, prescurtarea pentru sale-and-leaseback, reprezintă vânzarea de către un agent economic (care va deveni locatar/utilizator) a unor imobilizări către o instituţie financiară (locatorul/ finanţatorul), urmată de preluarea lor imediată în regim de leasing financiar sau operaţional.

Prin vânzarea bunurilor, utilizatorul (proprietarul) obţine mijloacele financiare necesare, pe care le restituie eşalonat, sub forma ratelor de leasing (chirie), iar la expirarea termenului contractual, acesta achită diferenţa de preţ, redobândindu-şi astfel bunurile care au făcut obiectul operaţiunii. Prin urmare, scopul încheierii acestui contract este obţinerea de fonduri băneşti, deoarece spre deosebire de celelalte operaţiuni de leasing prin care se urmăreşte procurarea de către un agent economic a unor echipamente de care are nevoie, în cazul leasebackului, entitatea are activele respective, fiind chiar posesoarea acestora, însă mijloacele financiare lichide nu sunt suficiente pentru desfăşurarea activităţii comerciale. În această situaţie, apelarea la leaseback este avantajoasă pentru proprietarul bunurilor, întrucât obţine capital în scopul dezvoltării activităţilor sale economice fără a renunţa la exploatarea acestora.

Contractul de leaseback prezintă avantaje şi pentru finanţator, datorită dobândirii dreptului de proprietate asupra bunurilor, văzându-şi astfel garantat creditul până la recuperarea sa integral de la utilizator.

Din punct de vedere contabil, operaţiunea de leaseback este tratată la punctul 219 din Reglementările contabile aprobate prin OMFP 1802/2014, astfel: o tranzacţie de vânzare a unui activ pe termen lung şi de închiriere a aceluiaşi activ în regim de leasing (leaseback) se contabilizează în funcţie de clauzele contractului de leasing, astfel:   

a) dacă tranzacţia de vânzare şi închiriere a aceluiaşi activ are ca rezultat un leasing financiar, tranzacţia reprezintă un mijloc prin care locatorul acordă  o finanţare locatarului, activul având rol de garanție. Entitatea beneficiară a finanţării (locatarul) nu va recunoaşte în contabilitate operaţiunea de vânzare a activului, nefiind îndeplinite condiţiile de recunoaştere a veniturilor. Activul rămâne înregistrat în continuare la valoarea existentă anterior operaţiunii de leasing, cu regimul de amortizare aferent.    

Operaţiunea de finanţare va fi evidenţiată prin articolul contabil 512 „Conturi curente la bănci” = 167 „Alte împrumuturi şi datorii asimilate”, urmând că dobânda  şi alte costuri ale finanţării, potrivit contractelor încheiate, sa fie înregistrate conform prevederilor legale.   

Din punctul de vedere al regimului taxei pe valoarea adăugată, au loc două operaţiuni distincte, respectiv livrarea bunului, efectuată de locatar, şi operaţiunea de leasing, efectuată de locator, pentru care taxa pe valoarea adăugată se evidenţiază potrivit legii.

b) dacă tranzacţia de vânzare şi închiriere a aceluiaşi activ are ca rezultat un leasing operaţional, entitatea vânzătoare contabilizează  o tranzacţie de vânzare, cu înregistrarea scoaterii din evidenţă  a activului şi a sumelor încasate sau de încasat şi a taxei pe valoarea adăugată pentru operaţiunile taxabile, conform prevederilor legale. Operaţiunea de închiriere a activului în regim de leasing operaţional se contabilizează  de utilizator conform prezentelor reglementări, respectiv pe seama contului de profit şi pierdere.