Cine poate beneficia de somaj?

Publicat de Florela Blidariu pe

Persoanele considerate şomere prin lege, care sunt înregistrate la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă şi care îndeplinesc anumite condiţii pot primi indemnizaţie de şomaj. Conform Legii Nr. 76 din 16 ianuarie 2002 cu modificările şi completările ulterioare, privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, art. 5 alin.4, defineşte şomerul ca fiind – persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani şi până la îndeplinirea condiţiilor de pensionare;

b) starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci;

c) nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în vigoare;

d) este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare, dacă s-ar găsi un loc de muncă.

Cei care îndeplinesc calitatea de şomeri pot beneficia de indemnizaţie de şomaj, dar trebuie să se încadreze într-una din următoarele situaţii:

    • le-a încetat contractul individual de muncă sau contractul de munca temporară din motive care nu li se pot imputa;
    • le-au încetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor;
    • le-a încetat mandatul pentru care au fost numiţi sau aleşi, dacă anterior nu au fost încadraţi în muncă sau dacă reluarea activităţii nu mai este posibilă din cauza încetării definitive a activităţii angajatorului;
    • a expirat durata pentru care, în calitate de militari, au fost angajaţi pe bază de contract sau li s-a desfăcut contractul din motive neimputabile lor;
    • le-a încetat raportul de muncă în calitate de membru cooperator, din motive neimputabile lor;
    • au încheiat contract de asigurare pentru şomaj şi nu au venituri sau le realizează din activităţi autorizate potrivit legii (mai mici decât salariul de bază minim brut pe ţara cuvenit);
    • au încetat activitatea ca urmare a pensionarii pentru invaliditate, dar ulterior şi-au redobândit capacitatea de muncă şi nu au reuşit să găsească un loc vacant;
    • le-au încetat raporturile de muncă sau de serviciu din motive neimputabile lor, în perioada de suspendare a acestora, potrivit legii;
    • reintegrarea în muncă, dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă, nu mai este posibilă la unităţile la care au fost încadrate anterior, din cauza încetării definitive a activităţii, sau la unităţile care au preluat patrimoniul acestora;
    • le-a încetat activitatea desfăşurată exclusiv pe baza convenţiei civile.

Stagiul minim de cotizare pentru a primi indemnizaţia de şomaj este de de 12 luni din ultimele 24 de luni înainte de data depunerii dosarului la Agenţia pentru Ocuparea Forţelor de Muncă.

Conform legislaţiei, stagiul de cotizare  reprezintă perioada în care s-a plătit contribuţia de asigurări pentru şomaj atât de către asigurat, cât şi de angajator sau, după caz, numai de către asigurat.

Există şi unele excepţii, pentru care nu este necesar un stagiu minim de cotizare, precizat la articolul 17, alin.2 din Legea 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi anume:

  • absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ, în vârstă de minimum 16 ani, care într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire nu au reuşit să îşi găsească un loc de muncă potrivit pregătirii profesionale;
  • absolvenţi ai şcolilor speciale pentru persoane cu handicap care au cel puţin 16 ani, care nu au reuşit să îşi găsească un loc de muncă potrivit pregătirii profesionale;
  • persoane care, înainte de efectuarea stagiului militar, nu au fost încadrate în muncă şi care într-o perioadă de 30 de zile de la data lăsării la vatră nu şi-au găsit de lucru.

Actele necesare pentru obţinerea ajutorului de şomaj sunt publicate pe site-ul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă în funcţie de categoria de şomer. Principalele documente sunt următoarele:

  • cerere-tip;
  • actul de identitate, în original;
  • actele de studii şi de calificare, în original şi în copie;
  • adeverinţa medicală din care să rezulte că persoana este clinic sănătoasă sau aptă de munca ori că, după caz, are anumite restricţii medicale;
  • acte eliberate de organele financiare teritoriale, din care să rezulte că persoană nu realizează venituri sau că le obţine din activităţi autorizate potrivit legii (mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă în vigoare).

În temeiul art.39 alin.(1) din Legea nr.76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, indemnizaţia de şomaj se acordă şomerilor prevăzuţi la art.17 alin.(1), pe perioade stabilite diferenţiat, în funcţie de stagiul de cotizare, după cum urmează:

  • 6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an;
  • 9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani;
  • 12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.

Conform art.40 alin.(1) din Legea nr.76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, indemnizaţia de şomaj se acordă şomerilor prevăzuţi la art.17 alin.(2) pe o perioadă de 6 luni şi este o sumă fixă, lunară, al cărei cuantum reprezintă 50% din valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare la data stabilirii acesteia.

Nu orice persoană care nu lucrează este considerată şomer din punct de vedere legal. Pentru a obţine calitatea de şomer, o persoană trebuie să fie înregistrată la Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă, iar pentru a primi indemnizaţie de şomaj, trebuie să fie îndeplinite condiţiile mai sus prezentate.


0 comentarii

Lasă un răspuns

Substituent avatar

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.