Firma cu sediul social în apartament/casă deţinută de o persoană fizică: taxe şi impozite

Impozitul pe clădiri
Cadrul legal: art 458 şi 459 din Legea 227/2015 privind Codul fiscal

   A) pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice – art. 458 CF

Potrivit Codului fiscal, în categoria clădirilor nerezidenţiale sunt incluse acele clădiri care sunt folosite pentru activităţi administrative, de agrement, comerciale, de cult, de cultură, de educaţie, financiar-bancare, industriale, de sănătate, sociale, sportive, turistice, precum şi activităţi similare, indiferent de utilizare şi/sau denumire, fără ca aceasta să intre în categoria clădirilor rezidenţiale.

1. Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2 – 1,3% asupra valorii care poate fi:

     a) valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referinţă;

    b) valoarea finală a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă;

    c) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă.

2.  Cota impozitului pe clădiri se stabileşte prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

3.  Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, utilizate pentru activităţi din domeniul agricol, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de 0,4% asupra valorii impozabile a clădirii.

În cazul în care valoarea clădirii nu poate fi calculată conform prevederilor pct. 1, impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate conform art. 457 (valoarea impozabilă pentru clădirile rezidentiale- Valoarea impozabilă a clădirii, exprimată în lei, se determină prin înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate a acesteia, exprimată în metri pătraţi, cu valoarea impozabilă corespunzătoare, exprimată în lei/m2, conform unui tabel).

Rapoartele de evaluare se întocmesc de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării şi reflectă valoarea clădirii la data de 31 decembrie a anului anterior anului de referinţă şi nu se înregistrează în evidenţele contabile.

În vederea stabilirii impozitului pe clădiri, rapoartele de evaluare se depun în copie, la organul fiscal local, ca anexă la declaraţia contribuabilului, până la primul termen de plată din anul de referinţă.

 (pct 39 din Normele metodologice de aplicare a art 458 CF)

   B.  pentru clădirile cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice- art. 459 CF.

În cazul clădirilor cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul se calculează prin însumarea impozitului calculat pentru suprafaţa folosită în scop rezidenţial conform art. 457 cu impozitul determinat pentru suprafaţa folosită în scop nerezidenţial,indicată prin declaraţia pe propria răspundere,prin aplicarea cotei  de 0.2- 1.3%, conform art. 458.(nemaifiind necesar un raport de evaluare- modificare adusă prin OG 8/ 30.08.2021).

Dacă proprietarul clădirii nu declară suprafaţa folosită în scop nerezidenţial, impozitul se calculează prin aplicarea unei cote de 0.3% asupra întregii valori impozabile determinată conform art. 457 CF. 

În cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfăşoară nicio activitate economică, impozitul se calculează conform art. 457 (impozit pentru clădiri rezidenţiale).

Dacă suprafeţele folosite în scop rezidenţial şi cele folosite în scop nerezidenţial nu pot fi evidenţiate distinct, se aplică următoarele reguli:

    a) În cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfăşoară nicio activitate economică, impozitul se calculează conform art. 457;

    b) În cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care se desfăşoară activitatea economică, iar cheltuielile cu utilităţile sunt înregistrate în sarcina persoanei care desfăşoară activitatea economică, impozitul pe clădiri se calculează conform prevederilor art. 458.

Prin sintagma «cheltuieli cu utilităţile» se înţelege: cheltuieli comune aferente imobilului, cheltuieli cu energia electrică, gazele naturale, cheltuieli de termoficare, apa şi canalizare.

(pct 46 1 din Normele metodologice date în aplicarea art 459 CF).

Firma cu sediul social într-un apartament: cine datorează impozitul?

Impozitul pe clădiri este anual şi se datorează începând cu data de 1 ianuarie, până la data de 31 decembrie a anului fiscal şi este datorat, după caz, de:

a) titularul dreptului de proprietate asupra clădirii la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent;
b) locatar, în cazul în care la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent, clădirea face obiectul unui contract de leasing financiar;
c) fiduciar, în cazul în care la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent, clădirea face obiectul unui contract de fiducie.

Firma cu sediul social într-un apartament: alte impozite şi taxe locale

În funcţie de obiectul de activitate firmele care desfăşoară activitate economică într-un apartament mai pot datora către bugetul local următoarele impozite şi taxe:

    •  taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate (art 477 CF)
    •  taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate (art 478 CF)
    •  impozit pe spectacole (art 480 CF)
    •  alte taxe locale