Importanța regulamentului intern

Regulamentul intern este un act juridic al angajatorului, elaborat prin consultarea sindicatului sau a reprezentanţilor salariaţilor, prin care se stabilesc o serie de reguli, în principal disciplinare, aplicabile la locul de muncă.

Legea, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel naţional, multe dintre statutele de personal şi chiar contractele individuale de muncă, astfel cum sunt ele reglementate de Codul muncii, îl dezavantajează pe angajator. De aceea, regulamentul intern este un act unilateral al angajatorului, care nu se negociază şi care nu are nicio clauză lăsată la latitudinea sindicatului unde angajatorul îşi va putea fundamenta unele decizii (spre exemplu disciplinare) pe dispoziţiile regulamentului intern. Mai mult, el se va putea prevala în instanţă de dispoziţiile regulamentului intern dacă se află în proces cu salariatul sau inspectorul de muncă, singura condiţie fiind alcătuirea juridică a regulamentului intern.

Regulamentul intern conţine reguli cu caracter obligatoriu, ce trebuie respectate de către toţi angajaţii, cât şi de angajator. El este întocmit de angajator în termen de 60 de zile de la data dobândirii personalităţii juridice, după consultarea cu sindicatul sau cu reprezentanţii angajaţilor.

Un asemenea regulament este absolut necesar pentru că stabileşte norme pe care trebuie să le respecte toate persoanele angajate, cât şi angajatorii. Totodată, angajatorul este obligat să le aducă la cunoştinţă salariaţilor, regulile din acest act, iar ele îşi produc efectul din momentul în care le sunt aduse la cunoştinţa angajaţilor. Modul concret de informare a fiecărui salariat cu privire la conţinutul regulamentului intern se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, după caz, prin conţinutul regulamentului intern.

Regulamentul intern se poate modifica în urma unor discuţii cu reprezentanţii salariaţilor şi orice modificare a lui trebuie adusă la cunoştinţa salariaţilor.

Regulamentul intern este obligatoriu pentru toţi participanţii la raporturile de muncă ce se derulează în unitatea respectivă. Astfel, prevederile lui se aplică:

• Salariaţilor proprii;
• Salariaţilor detaşaţi în unitatea respectivă;
• Salariaţilor care se află în delegaţie în unitatea respectivă;
• Ucenicilor, care lucrează în temeiul unui contract de ucenicie;
• Însuşi angajatorului care l-a elaborat.

Codul Muncii este legea care reglementează prevederile pe care trebuie să le conţină regulamentul intern. Conform articolului 242 din Codul Muncii, regulamentul intern cuprinde cel puţin următoarele categorii de dispoziţii:

• Reguli privind protecţia, igiena şi securitatea în muncă în cadrul unităţii;
• Reguli privind respectarea principiului nediscriminării şi al înlăturării oricărei forme de încălcare a demnităţii;
• Drepturile şi obligaţiile angajatorului şi ale salariaţilor;
• Procedura de soluţionare a cererilor sau a reclamaţiilor individuale ale salariaţilor;
• Reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;
• Abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile;
• Reguli referitoare la procedura disciplinară;
• Modalităţile de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale specifice;
• Criteriile şi procedurile de evaluare profesională a salariaţilor.

În acelaşi timp, Codul Muncii prevede şi că orice salariat interesat poate sesiza angajatorul cu privire la dispoziţiile regulamentului intern, în măsura în care face dovada încălcării unui drept al său.

Legalitatea dispoziţiilor cuprinse în regulamentul intern este controlată de instanţele judecătoreşti, care pot fi sesizate în termen de 30 de zile de la data comunicării de către angajator a modului de soluţionare a sesizării formulate.

În cazul unui control, inspectorii din cadrul ITM au dreptul să dispună angajatorului măsuri în vederea remedierii într-un timp determinat a neconformităţilor constatate. Neîndeplinirea sau îndeplinirea parţială de către entitatea controlată a măsurilor dispuse de inspectorul de muncă, la termenele stabilite de acesta, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei conform art.19 lit. i) şi art.23 alin. (1) lit. b) din Legea nr.108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, republicată cu modificările şi completările ulterioare.