Viața personală vs. viața profesională a angajaților

În cadrul companiilor din întreaga lume a apărut provocarea managerilor de a menține angajații nu doar productivi ci și relaxați și fericiți la locul de muncă. Pentru atingerea acestui obiectiv, s-a adus în discuție echilibrul între viața profesională și cea privată a angajatului. Așa cum știm, există locuri de muncă care permit angajatului să delimiteze viața profesională de viața privată, în timp ce multe altele reduc semnificativ timpului liber al personalului.

În țara noastră, un studiul Hunters, citat de Adevărul  ne arată că 55% dintre români sunt dispuși să accepte un loc de muncă mai prost plătit, dar care să le ofere mai mult timp liber. În acest timp, România trece printr-o criză pe piața muncii, când tot mai multe companii se plâng că nu găsesc resurse umane, în ciuda salariilor oferite.

Același studiu precizează că peste 65% dintre români doresc să încetinească ritmul alert al vieții și să facă mai multe lucruri care le produc plăcere, inclusiv la locul de muncă. Mulți dintre angajați nu mai sunt dispuși să lucreze peste program sau în weekend-uri, considerând că ziua este mult prea scurtă pentru a face ceea ce își doresc.

Având în vedere acest lucru, angajatorii devin tot mai conștienți de așteptările crescânde ale forței de muncă în ceea ce privește viața profesională și cea privată, astfel analizează constant modul în care s-ar putea realiza un echilibru între cele două și se implementează măsuri specifice pentru a promova acest lucru.

Printre schimbările pe care companiile le fac încercând să mențină acest echilibru se numără:

Posibilitatea de a lucra de acasă când este necesar. Această soluție oferă angajatului oportunitatea de a fi alături de un membru al familiei dacă acesta are nevoie. De exemplu, un părinte care să-i fie alături copilului răcit. O situație similară a fost întâlnită în cadrul companiei HP, când au angajat o persoană care trebuia să aibă grijă de unul din părinți, aflat la 400 de km de locul de muncă. În imposibilitatea de a merge fizic la lucru, compania i-a oferit șansa de a lucra de la casa părintelui. Acest lucru nu a determinat angajatul doar să-și sporească productivitatea, ceea ce a dus chiar la o promovare a acestuia în timp, dar loialitatea și angajamentul lui față de firmă a crescut, iar acesta a fost un semn bun pentru HP, care a menținut un angajat fidel companiei timp de 15 ani, la momentul relatării întâmplării.

Reducerea orelor suplimentare. Pentru a avea un echilibru între viața profesională și viața personală trebuie să fim conștienți că trebuie să cerem și să oferim calitate nu cantitate. Un om care lucrează 16 de ore pe zi în ideea că așa este mai productiv, nu va atinge niciodată echilibrul care i-ar putea aduce o viață armonioasă atât la lucru, cât și acasă. Trebuie înțeles că munca nu este un maraton, este o activitate care se întinde pe ani de zile, o activitate care trebuie să aducă mulțumire și satisfacție. Prin urmare, productivitatea adevărată o atingem doar dacă am avut suficient timp de odihnă și relaxare.

Deconectarea la terminarea programului. Angajatorii au responsabilitatea de a respecta timpul angajatului din afara programului de lucru. Acest lucru înseamnă ca angajaţilor să le fie permis să ignore e-mailurile și telefoanele de serviciu în afara programului de lucru.

Flexibilitatea programului de lucru. Există companii care împreună cu angajații lor, au decis să renunțe la a mai lucra cinci zile pe săptămână, în favoarea a patru zile de muncă pe săptămână, cu condiția ca angajații să lucreze 10 ore pe zi nu opt ore cum este programul normal. Sau, în cadrul altor companii, numărul orelor lucrate pe zi, timp de 5 zile pe săptămână a fost redus la șase ore.

Împărțirea task-urilor într-un mod responsabil. De multe ori se întâmplă ca angajatul să fie copleșit de multitudinea task-urilor pe care le primește zilnic de la lucru și pe care încearcă să le termine în timp util. Frustrarea poate interveni atunci când acesta nu reușește să finalizeze treaba și este nevoit să muncească chiar și după ce ajunge acasă. O soluție a companiilor ar fi ca project managerul companiei sau o altă persoană responsabilă din cadrul conducerii să comunice deschis cu fiecare angajat si să găsească soluții de a împărți task-urile într-un mod corect și eficient.

Bruno Mettling, directorul general al Orange, a declarat la postul de radio Europe 1 că Unul dintre cele mai mari riscuri este echilibrul între viaţa privată şi cea profesională, care stă în spatele conectivităţii permanente. Profesioniştii care găsesc un echilibru corect au performanţe mult mai bune la serviciu decât cei care vin obosiţi”. Citatul este preluat de pe site-ul publicației The Local, într-un articol care descrie legea adoptată de Franța, potrivit căreia angajații au dreptul să ignore emailurile de serviciu, primite după programul de lucru.

Deși companiile se mobilizează în oferirea posibilităților prin care să existe un echilibru între viața personală și viața profesională a angajaților, responsabilitatea le revine și salariaților, care la rândul lor trebuie să găsească și să mențină acest echilibru.

Atunci când încercăm să îmbinăm armonios viața personală și cea profesională, trăim în echilibru. Deși pare imposibil să menținem egală balanța, dacă ne străduim și facem tot ce este necesar vom obține beneficii extraordinare, indiferent dacă ne aflăm în postura angajatului sau în postura angajatorului.

Concluzionând, cheia succesului atât în ​​viața personală cât și în cea profesională nu este să ne delimităm complet munca și viața, ci să învățăm să fim eficienți și constanți în încercarea obținerii unui echilibru.